Istoria Judo-ului

Istoria Judo-ului

Originea artelor martiale japoneze este foarte vaga si lucrurile cunoscute astazi sunt mai mult legenda decat adevar. Totusi, sistemul artelor martiale takenouchi-ryu fondat in 1532 este considerat inceputul formelor de ju-jitsu japonez. Fondatorul sistemului preda ju-jitsu intr-o maniera bine structurata. Ju-jitsu era o metoda de aparare fara arme,fiind folosita ca instrument de lupta in armata de catre samurai si se baza pe apucari, torsionari si intinderi ale articulatiilor care provocau dureri excessive, adversarii fiind scosi din lupta

In urmatorii cateva sute de ani, artele martiale au fost perfectionate de samurai care studiau toata viata 20-30 de forme de arte martiale. Dintre toate, numai una singura era bazata pe autoapararea neinarmata ju-jitsu. Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, exista un numar de 700 de forme diferite de ju-jitsu. Cele mai populare erau : takenouchi-ryu, jikishin-ryu, kyushin-ryu, yoshin-ryu, mirua-ryu, sekiguchi-ryu, kito-ryu si tenshin-shinyo-ryu, ultimele doua contribuind la dezvoltarea judo-ului.

Pentru a supravietui in timpul Restauratiei Meiji, Budo s-a modificat, devenind o unealta de a cultiva individul si a il face o persoana mai buna pentru binele tuturor. Ca rezultat, Budo si-a gasit loc in educatia fizica si sport.

Sportul oferea lucrul in echipa care era benefic pentru toti si de asemenea dezvolta individul. Era o educatie fizica completa si nu doar un joc. Dr. Jigoro Kano este acreditat pentru supravietuirea ju-jitsu in timpul Restauratiei Meiji. El a preluat ju-jitsu si l-a adaptat nevoilor vremii. Noua sa metodologie a fost numita judo.

In 1882, Dr. Jigoro Kano (Parintele Judo-ului) a facut un studiu referitor la aceste tehnici stravechi de autoaparare si pe cele mai bune le-a inglobat intr-un sport cunoscut sub numele de Kodokan Judo.

Fondarea Judo-ului

 

 

In satul pescaresc Mikage, langa Kobe, in Japonia, s-a nascut Jigoro Kano pe 28 octombrie 1860. In 1871, familia lui Kano s-a mutat in Tokyo.

Copil fiind, Kano era firav, slab, mic de inaltime si bolnavicios. Impotriva sfatului doctorului, Kano a decis sa faca ceva pentru a isi imbunatati sanatatea si in acelati timp sa invete sa se apere. La varsta de 18 ani s-a inscris in scoala de ju-jitsu Tenjin Shinyo ryu. Sub tutela lui Fukuda Hachinosuke, Kano si-a inceput calatoria spre bunastarea fizica. Tenjin Shinyo ryu era o arta martiala blanda care aborda mai mult armonia decat lupta, cu toate ca includea si tehnici de lovitura si de apucare.

Dupa ce a studiat la Tenjin Shinyo ryu, Kano s-a transferat la scoala Kito ryu pentru a studia cu Tsunetoshi Iikubo. Aceasta forma de ju-jitsu era mult mai blanda si mai moderata.

In acele vremuri Kano a inceput un studiu sistematic si cuprinzator al celorlalte forme de ju-jitsu, cum ar fi sekiguchi-ryu si seigo-ryu. El a inteles foarte repede ca ravnea la o cunoastere mentala care lipsea din invataturile maestrilor sai. Incerca sa inteleaga superioritatea controlului pe care maestri lui o dobandisera. A studiat de asemenea manuscrise ale fondatorilor diverselor scoli, I Ching (Cartea Schimbarilor), filosofia Lao-Tsze.

In 1880, Kano a inceput sa regandeasca tehnicile de ju-jitsu pe care le invatase. Vroia sa combine cele mai bune tehnici invatate de la diversele scoli intr-un sistem pentru a creea un program de educatie fizica care sa dezvolte atat calitatile fizice cat si cele mentale. In plus, credea ca tehnicile pot fi practicate sub forma unui sport daca tehnicile mai periculoase erau excluse.

Astfel, in 1882, a extras din stravechiul ju-jitsu cele mai bune aruncari si apucari, a adaugat si cateva elemente personale si a eliminat tehnicile periculoase de lovituri de maini si picioare. Kano, la varsta de 22 ani, a prezentat noul sport obtinut (Judo). L-a denumit Kodokan Judo. Termenul de Kodokan se desparte in ko (lectura, studiu, metodica), do (drum sau cale) si kan (sala sau loc). In consecinta se obtine "un loc pentru a studia calea". Similar, judo se imparte in ju (lin) si do (drum sau cale) obtinandu-se "calea lina".

Kano si-a infiintat scoala de judo, intitulata Kodokan, in templul budist din Tokyo, Eishoji. Ulterior scoala s-a dezvoltat si s-a mutat. Primul Kodokan avea doar 12 saltele (12 x 18 picioare, aprox. 3,65 x 5,48 metri) si noua studenti in primul an. Astazi Kodokan are peste 500 de saltele si mai mult de 1 milion de vizitatori anual.

Devotamentul lui Kano catre judo nu a interferat cu progresul sau academic. A studiat literatura, politica, economia politica si a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo in 1881.

In 1886, datorita rivalitatii dintre scolile de ju-jitsu si cele de judo, s-a organizat un concurs pentru a determina care arta este superioara. Studentii lui Kano au castigat usor competitia, stabilindu-se astfel superioritatea judo-ului si a principiilor si tehnicilor sale practice.

Categorisirea Kodokan Judo a fost definitivata in 1887. Kodokan avea trei teluri: educatia fizica, eficienta in concurs si antrenamentul mental. Structura sa ca o arta martiala era de asa natura incat putea fi practicat ca un sport competitiv. Loviturile, suturile, anumite luxatii si alte tehnici prea periculoase pentru competitii erau predate doar studentilor avansati.

Incepand cu 1889, Kano a parasit Japonia pentru a vizita Europa si Statele Unite. A calatorit peste hotare de 8 ori pentru a propaga judo si de cateva ori pentru a participa la Jocurile Olimpice si la intalnirile diferitelor Comitete. In ciuda conditiilor grele de munca, mai multi studenti ai lui Jigoro Kano si-au daruit existenta propagarii judo-ului in tari straine.

In 1892, judo a inceput sa se raspandesca in toata lumea, odata cu citirea de catre Takashima Shidachi in fata societatii japoneze din Londra a istoriei si dezvoltarii judo-ului.

In 1895, Kano a clasificat aruncarile din judo in Go Kyo No Waza. In 1900, a fost infiintata Asociatia Purtatorilor de Dani Kodokan.

Pe 24 iulie 1905, reprezentantii principalelor scoli de jujutsu (ryu) din Japonia s-au adunat la Institutul Butokukai din Kyoto pentru a se pune de acord asupra formelor de Kodokan Judo si pentru a continua dezvoltarea tehnicilor sportive.Tehnicile stravechi de ju-jitsu, particulare fiecarei scoli, aveau sa ramana prezervate pentru posteritate in kata (lupta regizata).

In 1907, Gunji Koizumi s-a dus in Statele Unite pentru a preda judo.

In 1909, Kodokan a devenit Fundatie Oficiala a Japoniei. In acelasi an Jigoro Kano a devenit primul membru de origine japoneza al Comitetului International Olimpic.

In 1910, judo a fost recunoscut ca un sport care putea fi practicat in siguranta si in 1911 a fost adoptat ca fiind parte a sistemului de educatie japonez. In acelasi an, au luat fiinta: Departamentul de Instructori de Judo Kodokan, Asociatia Centurilor Negre Kodokan si Asociatia Japoneza de Atletica. Incepand cu a cincea olimpiada, desfasurata la Stockholm, Kano a inceput sa participe la toate Jocurile Olimpice si intalnirile Comitetelor Olipmice Internationale si a devenit o personalitate in sportul de pretutindeni.

Judo-ul Kodokan a fost reevaluat de catre membri sai in 1920. Go Kyo No Waza a fost revizuit, adaugandu-i-se 40 de aruncari. 8 aruncari din precedenta clasificare au fost excluse.

In 1921, s-a infiintat Societatea de Cercetari Medicale in Judo.

Motto-urile Kodokan erau : Seriyoku-zenyo (maxim de eficienta) si Jita-kyoei (beneficii si bunastari reciproce), accetuand astfel latura morala si spirituala alaturi de antrenamentul fizic. Ultimul tel era de a perfectiona individul astfel incat sa fie de folos societatii. Faza spirituala, dezvoltata gradual, a fost completa in anul 1922. In acelasi an, s-a infiintat Societatea Culturala de Judo Kodokan.

Pe parcursul vietii, Kano a obtinut doctoratul in judo, echivalentul a 12 dani, dobanditi doar de fondatorul judo-ului. A muncit constant pentru a asigura dezvoltarea atleticii si a sportului japonez in general, fiind numit in consecinta "Parintele Sportului Japonez". In 1935, i s-a inmanat premiul Asahi pentru contributia deosebita la organizarea sportului in Japonia pe tot parcursul vietii sale.

Pe langa calitatile sala de inovator si bun administrator, Kano era si un luptator iscusit, lucru sustinut de toti judoka avansati, care s-au recunoscut invinsi in fata lui Kano.

In timpul calatoriei de intoarcere de la intalnirea Comitetului International Olimpic de la Cairo, unde a reusit sa nominalizeze Tokyo pentru desfasurarea Jocurilor Olimpice din 1940, Kano a murit de pneumonie, la bordul navei S.S. Hikawa Maru pe 4 mai 1938, la varsta de 78 de ani.

Al Doilea Razboi Mondial a modificat dezvoltarea judo-ului. In loc sa fie folosit ca un sport, el a fost invatat ca o tehnica de lupta. Cei selectionati pentru fortele de comando si servicii speciale atingeau adesea un mare grad de expertiza in judo.

Cand Japonia a gazduit Jocurile Olimpice din 1964, Judo-ului i s-a acordat oportunitatea de a fi sport olimpic pentru prima oara. Din cele 16 medalii acordate, Japonia a castigat 3 medalii de aur, si una de argint. Judo nu mai era un sport japonez ci devenise un sport international.

Timp de 60 de ani structura Judo-ului Kodokan nu s-a schimbat. Totusi in 1982 Go Kyo No Waza a fost revizuit, reintroducandu-se cele 8 tehnici excluse in 1920 si adaugandu-i-se 17 noi tehnici. Aceste 65 tehnici obtinute in urma revizuirii au devenit cunoscute sub denumirea de "Cele 65 de tehnici de Judo Kodokan".

De-a lungul anilor s-au produs doua mari linii de dezvoltare a judo-ului. Una este introducerea de noi categorii de greutate. La inceput, diferentele de greutate nu erau importante. Toti se luptau intre ei. Astfel, daca 2 sportivi la fel de priceputi erau fata in fata, de obicei castiga cel mai greu dintre ei. A fost o mare opozitie la inceput impotriva introducerii noilor categorii de greutate. Unii maestri se temeau ca aceasta insemna sfarsitul judo-ului ca arta. Initial erau trei categorii de greutate, iar ulterior au fost cinci. Includerea ca sport olimpic la Olimpiada din 1964, a ajutat aceasta reforma.

A doua linie era invatarea judo-ului de catre copii. Initial, judo era considerat un sport prea periculos pentru a fi invatat de catre copii, deoarece nu aveau disciplina necesara pentru a nu il folosi in afara salii. Astazi, multe cluburi de judo sunt compuse cu precadere din juniori.

Sunt mai multe stiluri de judo. Odata cu includerea sa ca sport olimpic, s-a produs o modificare, practicandu-se cu precadere judo competitional. In consecinta, unele cluburi practica judo exclusiv pentru a participa la competitii. Alte cluburi pun accent pe calitati. Ei repeta miscarile de foarte multe ori pana devin instinctive si isi dezvolta viteza prin practica. Aceste cluburi predau de asemenea kata. Ele trebuie considerate ca fiind cluburi de judo traditional 

Cuvinte cheie: "judo team constanta" , "judo", "team", "constanta" , "gelal" , "judo gelal" , "judo team" , "judo constanta" , "constanta gelal" , "kodokan" , "judo kodokan" , "jigoro kano" , "css ", "css 2" , "istoria judo" , "team constanta" , "contact judo", "contact judo team constanta", "judo constanta", "constanta judo" , "judo timur", "judo givan", "judo constanta","autoaparare", "arte martiale", "autoaparare constanta", "arte martiale constanta" "judo constanta", “contact judo”, “contact judo constanta”, “autoaparare arte martiale”, “ju jutsu”, “karate”, “kung fu”, “aikido”, “jiu jitsu”, “kempo” , “kendo”, “ninjitsu”, “sumo”, “kures”, “gures”, “lupte tataresti”, “lupte”, “trante”, “taekwon do “, “muay thai”, “wushu”, “Kickboxing “, “box”, “fight”, “sambo”, “css constanta”, “ninja”, “ ninja constanta”, “dojo”, “sensei”, “turtles”, “wrestling”, “shotokan”, “samurai”, “arta autoaparare”